Conform informațiilor centralizate de publicația de OSINT Hunterbrook, sute de tone de concentrat de uraniu semiprocesat au fost mutate de la mina SOMAÏR din orașul Arlit, din Niger, în capitala țării africane, Niamey. Mai departe, se presupune că aceste materiale se vor a fi transportate în afara țării, spre o destinație necunoscută, posibil Federația Rusă. Niger este o țară fără ieșire la mare, ceea ce înseamnă că destinația probabilă a convoiului este un terminal specializat din Togo. Pentru a ajunge acolo din Niamey, convoiul ar trebui să traverseze sute de kilometri prin teritoriu controlat de grupări jihadiste precum Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin, afiliată la al-Qaeda Sahel.
Nuclear news from @hntrbrkmedia: hundreds of tons of yellowcake uranium are on the move in Niger.
In order to reach an export terminal in nearby Togo, Russia and Niger appear poised to move the uranium over hundreds of miles of territory occupied by jihadist groups. pic.twitter.com/cOYkM4Xf8x
— Hunterbrook (@hntrbrkmedia) December 15, 2025
Pentru a înțelege ce se întâmplă acum în Niger, trebuie să ne întoarcem în timp, în 2023. La data de 26 iulie 2023 a avut loc o lovitură de stat, când unități din Garda Prezidențială l-au arestat pe președintele Mohamed Bazoum și au proclamat formarea unei junte militare numite Consiliul Național pentru Salvarea Patriei. Militarii au justificat acțiunea invocând deteriorarea situației de securitate în fața insurgentei jihadiste și slăbiciunea guvernului Bazoum. Această lovitură de stat s-a produs într-un context de instabilitate politică recurentă în Sahel și al unui regres democratic regional, Nigerul având o istorie de intervenții militare și instituții fragile. În urma loviturii de stat, state regionale și comunități internaționale precum ECOWAS și Uniunea Africană au condamnat acțiunea, impunând sancțiuni și cerând restaurarea ordinii constituționale, în timp ce junta a căutat sprijin extern.
Pe plan geopolitic, lovitura de stat a slăbit considerabil influența tradițională a Franței în Niger, o fostă colonie puternic legată politic, economic și militar de Paris încă de la proclamarea independenței în 1960. Nigerul este unul dintre principalii exportatori de uraniu, o resursă strategică pentru industria nucleară franceză. După puci, relațiile cu Franța s-au deteriorat: armata nigeriană a denunțat acordurile de securitate și a cerut plecarea diplomaților francezi iar prezența militară franceză s-a încheiat treptat. În schimb, noua conducere militară a arătat deschidere către parteneriate alternative, inclusiv cu Rusia (și alte state non-occidentale), în cadrul unui realiniament strategic care reflectă atât contestarea influenței franceze, cât și competiția geopolitică mai largă pentru resurse și alianțe în Sahel.
Un articol din Linfodrome, o publicație din Coasta de Fildeș, oferă mai multe detalii: operațiunea logistică a fost încredințată companiei BM TRANS, condusă de Baye Mohamed, și implică un dispozitiv complex format din 41 de camioane ale companiei, 13 camioane OYAM (filială), două tractoare de depanare și echipe de mecanici; convoaiele au ajuns la Agadez pe 27 noiembrie, apoi au fost grupate în 54 de camioane care au continuat traseul spre Niamey, urmând apoi porțiunea din Burkina Faso, până la portul Lomé. Dincolo de aspectul tehnic, transportul are loc într-un context extrem de tensionat, deoarece acest stoc de uraniu face obiectul unui litigiu în fața Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (CIRDI/ICSID), care a decis pe 23 septembrie 2025 că Nigerul nu are dreptul să vândă, transfere sau faciliteze transferul uraniului înainte de „naturalizarea” stocului, decizie obligatorie din punct de vedere al dreptului internațional.
Potrivit juriștilor citați, transportul în sine încalcă această ordonanță, expunând Nigerul unor riscuri severe, precum sechestrarea activelor statului în bănci europene și americane la cererea Orano (fosta Areva) sau înghețarea finanțărilor din partea Băncii Mondiale, FMI și UE, într-un moment în care economia țării este deja fragilizată. Articolul subliniază și elemente suspecte, precum cererea Nigerului de a fi plătit în aur sau numerar, ceea ce ocolește circuitele bancare clasice și ridică întrebări privind trasabilitatea fondurilor.
Hunterbrook arată și faptul că în largul coastelor statului Togo, staționează din noiembrie nava Matros Shevchenko, capabilă de a transporta o astfel de încărcătură. Nava se află sub pavilion rusesc și are număr unic de identificare (IMO) 9574195. Conform portalului de monitorizare sancțiuni War and Sanctions, nu se află sub prezent sub sancțiuni internaționale, dar a fost implicată în transportul grânelor furate de ruși din Ucraina. Această informație este confirmată și de portalul Global Fishing Watch:
Selecția intervalului de timp pentru imaginea de mai sus este ianuarie 2024 – decembrie 2025. După cum se poate vedea, majoritatea activității acestei nave este în Marea Neagră. Există un scenariu plauzibil în care combustibilul semiprocesat poate să fie transportat în Rusia pentru continuarea procesului de rafinare sau pentru alte scopuri. Din acest scenariu decurge îi riscul pentru România. Marea Neagră este în prezent un mediu contestat, cu un risc ridicat de accidente sau lovituri militare premeditate. După cum am semnalat într-o analiză anterioară, spațiul economic exclusiv al României este un teren de joacă pentru flota din umbră rusească. În acest context, o deversare a materialului radioactiv în Marea Neagră ar fi un dezastru ecologic greu de reparat.
