Columbianul Luis Alfonso Murillo Diosa a călătorit din Medellin, oraș celebru pentru Pablo Escobar, până în Bragadiru, Ilfov, unde urma să incendieze mai multe obiective în schimbul a câteva mii de euro care fuseseră schimbați din ruble. Cine este Murillo, de ce a făcut înconjurul lumii să ajungă în Bragadiru, cine l-a ghidat până aici și cum se încadrează toată această poveste în noul model de sabotaj de tip economie de platformă folosit de Federația Rusă?
În dimineața de 28 iulie 2024, Luis Alfonso Murillo Diosa a ajuns la Otopeni după un zbor din Medellin, prin Madrid și Mykonos, Grecia. La momentul respectiv, columbianul avea 34 de ani. În zilele următoare, potrivit anchetatorilor români, a fotografiat și a filmat obiective din Bragadiru, județul Ilfov, pregătind un atac prin incendiere sau explozie. În zona vizată se aflau un depozit de deșeuri reciclabile, două sonde petroliere și o stație de reglare și măsurare a gazelor naturale.
Ce trebuie să știm despre locația care urma să fie incendiată:
Conform pozelor puse la dispoziție în comunicatul SRI, această companie este Next Recycling, sau cel puțin asta e denumirea asociată pe Google Maps. În imediata vecinătate, tot pe Google Maps, mai apare și denumirea Recycle International. Conform unui portal pentru informații de afaceri, la adresa Șoseaua Alexandriei 229, Ilfov, Bragadiru, adică exact unde Șoseaua Alexandriei se intersectează cu drumul conex care duce la zona încercuită pe poza pusă la dispoziție de SRI, au sediul trei companii: Next Recycle SRL (CUI 29815819), Recycle International SRL (CUI 22389937) și Vitro Recycling SRL (CUI 32941116). Toate sunt legate între ele prin acționariat comun, mai exact cetățenii bulgari Lyubomir Kirilov Tomov și Plamen Kirilov Tomov, printre alții. Despre aceste companii s-a mai scris în presă, mai exact un articol de la defapt.ro din octombrie 2022, care scotea în evidență, printre altele, faptul că aceste firme au avut în perioada 2009-2018 un acționar rus pe nume Nikolay Rakustov.
Din același articol aflăm că Rakustov este asociat în două companii din Rusia: Avalon și Aviazaprav Ochnaya Kompaniya Delta. Rakustov a mai fost asociat în compania Total Recover SRL (CUI 26249600), din Timișoara, recent intrată în faliment. Aceasta a avut sediul inițial, în 2010, tot în Bragadiru Ilfov și a fost fondată de un alt cetățean bulgar, Georgiev Dimitar. În prezent, acționari sunt Rakustov Mykola (cetățean ucrainean cu 88% din părțile sociale) și Georgiev Dimitar (cu 12%). Defapt.ro relata în 2022 că Recycle Internationala a avut contracte cu Segezha Packaging SRL, firmă de origine rusească din domeniul ambalajelor de hârtie, parte a grupului de firme deținut de oligarhul Vladimir Yevtușenkov, sancționat pentru colaborarea cu complexul militar-industrial rusesc.
Compania de reciclare și restul obiectivelor de pe lista lui Murillo au fost salvate până la urmă de intervenția autorităților. Columbianul a primit șase ani de închisoare pentru tentativă la acte de diversiune, iar condamnarea a rămas definitivă la 22 septembrie 2025, după respingerea apelului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Încă de la prezentarea cazului, anchetatorii indicau un instigator, cetățean străin, rezident în Rusia. Ulterior, identitatea și celelalte legături ale acestuia aveau să capete contur într-o investigație transfrontalieră Deutsche Welle (DW). Jurnaliștii DW au coroborat documente judiciare, interviuri și activitatea de pe rețelele sociale, lucrând împreună cu LRT, televiziunea publică lituaniană, RTVE, televiziunea publică spaniolă și CT, televiziunea publică cehă.
Astfel, DW l-a identificat pe recrutorul/intermediarul la care făcea referire comunicatul MAI: Oemis Romagoza Durruthy, cetățean cubanez stabilit în Rusia, în vârstă de 35 de ani, cunoscut online sub mai multe pseudonime, printre care “Dios”, „Adrian Zans”, „Ismael Zans” și „Roma Martinelli”. Romagoza s-a născut în Camagüey, Cuba, și trăiește de mai mulți ani în Rusia. Predă salsa, bachata și alte dansuri latino la studioul Made in Cuba din orașul nordic Petrozavodsk. Este prezent în fotografiile și videoclipurile publice ale studioului, unde apare ca instructor și persoană de contact. În 2022 s-a căsătorit cu o cetățeană rusă și a obținut ulterior și el cetățenia, potrivit DW.
În primăvara lui 2024, conturi atribuite lui Romagoza au început să caute oameni în grupuri online frecventate de cubanezi din Rusia și de latino-americani interesați să lucreze în Europa. Anunțurile vorbeau uneori despre slujbe vagi, de realizat fotografii sau muncă în Polonia, altele căutau persoane cu experiență militară și promiteau bani pentru sarcini individuale. Conform DW, este posibil ca acest aparent nou interes pentru recrutare să fi fost cauzat și de probleme financiare. Romagoza este cel care s-a ocupat de partea logistică și de comunicare cu Murillo. El a luat biletele de avion, cazarea, transport pentru ca Murillo să își poată îndeplini obiectivul. Tot Romagoza i-a transmis poze cu locația din Bragadiru.
Inițial, Murillo a intrat în contact cu Romagoza printr-un grup de Facebook unde se recrutau persoane pentru a lupta ca voluntari de partea Ucrainei. Romagoza l-a abordat sub pseudonimul “Adrian Zans”. De pe Facebook a trecut la un grup privat de Telegram, unde acesta din urmă apărea sub pseudonimul “Dios”. Potrivit investigației, două sume au fost promise lui Murillo: 1.500 de dolari pentru fotografii și filmări și încă 1.500 de dolari pentru incendiere și documentarea rezultatului. După cum vom vedea, Murillo nu a fost singurul columbian recrutat de Romagoza.

Pe 15 septembrie 2026, Departamentul american al Justiției a făcut public un rechizitoriu care l-a numit pe Romagoza printre cinci persoane acuzate că făceau parte dintr-o rețea asociată serviciilor de informații ruse. Procurorii americani susțin că el a coordonat deplasări pentru operațiuni similare din Cehia și Lituania și că a comunicat în 2025 cu Yuri Khrameev, prezentat drept fost colonel al serviciilor ruse. Romagoza este inculpat pentru participarea la o conspirație de finanțare a terorismului. Ulterior, publicația spaniolă El Mundo a scris, pe surse, că țintele menționate în rechizitoriu ar fi Gari Kasparov, fostul campion mondial la șah, un fervent critic al lui Putin, exilat în Statele Unite, și Ilia Ponomarev, fost deputat rus, singurul care a votat împotriva anexării ilegale a Crimeei, aflat și el în exil, tot în Statele Unite.
Existența unei legături între cazuri din alte trei țări europene (Cehia, Lituania, Polonia) fusese coroborată anterior și de autoritățile române, care au constituit o inițiativă comună prin Eurojust, din martie 2025, fără a-l numi pe Romagoza la momentul respectiv, sau pe alți membri ai rețelei. Agenția a descris drept obiective ale grupării intimidarea populației, alimentarea neîncrederii și afectarea sprijinului pentru Ucraina.
În Cehia apare celălalt columbian coordonat de Romagoza, Andrés Alfonso de la Hoz de la Cruz. La 6 iunie 2024, acesta a incendiat autobuze într-un depou din Praga. Tribunalul Municipal l-a condamnat la opt ani de închisoare în iunie 2025, după un acord de recunoaștere a vinovăției. Potrivit relatării Associated Press despre proces, primea instrucțiuni prin Telegram, i se promiseseră 3.000 de dolari și filmase atacul. Înainte de Praga, anchetatorii polonezi îl plasează pe același executant în două alte episoade: incendierea unor depozite de materiale de construcții din Varșovia, la 23 mai 2024, și din Radom, la 30 mai. La prezentarea acuzațiilor, în iulie 2025, serviciul polonez de securitate internă, ABW, a susținut că bărbatul acționase la comanda serviciilor rusești de informații.
Cazul din Lituania îl are în prim-plan pe Gonzalo de Jesús Ramos Santos, cetățean columbiano-rus. Aici, ținta a fost TVC Solutions, o companie din localitatea Šiauliai care producea stații mobile de analiză a spectrului radio, utilizabile inclusiv pentru detectarea dronelor. Echipamentele erau destinate Ucrainei. Investigația LRT descrie două tentative, la 17 și 22 septembrie 2024. La a doua, focul a fost stins înainte de a produce distrugeri semnificative. Procurorii lituanieni au atribuit organizarea operațiunii serviciului rus de informații militare, GRU.
Avizul de extrădare CP297-2025 al Curții Supreme din Columbia reproduce acuzația lituaniană potrivit căreia Ramos primise de la Romagoza o însărcinare de recunoaștere a locației unde se află compania. Documentul îi atribuie colectarea de imagini și informații despre obiectiv și consemnează rezervări de transport și cazare făcute de Romagoza. Ramos a fost arestat la Barranquilla în iulie 2025 și extrădat în iunie 2026, potrivit publicației locale Caracol Radio. Familia i-a susținut public nevinovăția. Un alt columbian, Carlos Alberto Legarda Devia, cu cetățenie spaniolă, apare într-un rol de intermediere. RTVE arată că a fost arestat în Spania și extrădat în Lituania. Documentele analizate de jurnaliști îi atribuie lui Legarda Devia transmiterea informațiilor de călătorie și a imaginilor despre ținte, precum și primirea fotografiilor și filmărilor executanților. Alături de el apare un alt cubanez, Alexeis Pecora, asociat cu logistica operațiunii.
Top management din Rusia
Rechizitoriul autorităților americane, menționat mai sus, este o sursă bogată de informații care ne permite să conturăm mai bine această vastă organigramă care orchestrează acte de sabotaj, în special legătura dintre intermediari (de exemplu acești indivizi originari din America Latină) și top management, adică ofițeri de informații ruși. Astfel, avem cinci inculpați: Iuri Hrameev, 63 de ani, cetățean rus, zis și “Colonelul Iuri”, Kirill Hrameev, 27 de ani, fiul său, Oemis Romagoza, cubanezul Yaidel Delgado Suarez, zis și “Viking” și venezueleanul Angel Eduardo Castro, 22 de ani.
Autoritățile americane acuză această grupare de organizarea unor asasinate pe teritoriul american a unor dizidenți ruși, și a unor atacuri teroriste asupra unor ținte civile și militare din Europa. Conform rechizitoriului, cei doi ruși fac sau au făcut parte din serviciile de securitate ruse, Iurii având gradul de colonel, iar Oemis este descris ca fiind “un membru de rang înalt” al acestei rețele și “un membru influent al diasporei cubaneze care trăiește în Rusia”. Despre Iuri și Kirill a scris publicația rusă independentă Agentstvo: Iuri Hrameev este un fost comandant OMON (forțele speciale ale Gărzii Naționale, anterior sub MAI rus), care a participat la războiul din Cecenia, dar și în războiul din Ucraina. Ar fi fost director general al unei firmei private de securitate, „Tornado”, din Sankt Petersburg din septembrie 2023 până în iunie 2025. Cel mai probabil, compania la care face referire articolul are acest site și apare ca fiind fondată de Mihail Iurievici Șmelev, decedat în 2023, o figură importantă a artelor marțiale în Sankt Petersburg. În prezent, firma este deținută de Tatiana Borisovna Șubina (50%) și Irina Slavna Eriomkina (50%), o schimbare completă de acționariat recentă, din aprilie 2026 (vezi extras comercial tradus mai jos).
Conform Agentstvo, fiul lui Iuri, Kirill Hrameev, este născut la Sankt Petersburg, a absolvit Școala Militară „Suvorov” a MAI rus (după cum atestă postările tatălui său), iar ulterior a obținut venituri de la Institutul de Frontieră al FSB din Moscova. Pe Telegram, Kirill Hrameev este membru în grupul „Frontiera Narva – Ivangorod”. În 2023, pe numele lui Hrameev a fost înregistrată o livrare în Ivangorod, conform unor scurgeri de informații, ceea ce se coroborează cu faptul că în rechizitoriu este menționat faptul că acesta s-a văzut cu un individ, cetățean american, în iunie 2025, la granița Rusiei cu Estonia (unde se află și localitatea Ivangorod), unde i-a propus să fotografieze o adresă din Vilnius, pentru aproximativ 200 de dolari, locația presupusă a unui dizident rus, care ulterior a fost propus de Iuri spre a fi asasinat de către cetățeanul american, acesta din urmă refuzând.
Dimensiunea militară a recrutării în Columbia și America Latină
Columbia este o piață de recrutare și pentru armata rusă. Sursele consultate nu stabilesc o legătură organizațională între structurile de recrutare militară și rețeaua de sabotaj descrisă mai sus, dar ambele se bazează pe același set de factori sistemici care fac din Columbia un loc propice pentru astfel de activități. Recrutarea foștilor militari columbieni pentru a lupta de ambele părți ale războiului din Ucraina este mai sofisticată, fiind organizată mai degrabă prin diverse firme, nu doar prin recrutare ad-hoc online. Potrivit unei investigații El Espectador, compania columbiană Global Qowa Al Basheria, cunoscută comercial drept „Mi Futuro Global”, facilitează acest proces și este asociată cu frații José Óscar și Omar Fernando García Batte, ambii colonei în retragere.
Jurnaliștii au discutat cu cel puțin 21 de familii ale unor foști militari recrutați prin diverse modalități care s-au încheiat cu semnarea unor contracte pentru forțele ruse. Un nume revine în relatările familiilor: „comandantul Uber” sau „Uber Cruz”, descris drept intermediarul care făcea legătura cu firma fraților García Batte și organiza plecările. Văduva unuia dintre recruți a povestit că soțului ei i se oferise un post de pază la o mină din Polonia, dar că, odată ajuns în tranzit, a aflat că destinația era orașul rus Ufa, o poveste similară cu a multor alți columbieni. Jose Garcia Batte și firmele sale se află pe lista de sancțiuni emisă de Trezoreria Statelor Unite din cauza rolului jucat în alimentarea conflictului din Sudan, prin punerea la dispoziție Forțelor de Sprijin Rapid (RSF) trupe care au participat la comiterea de crime de război și au contribuit la criza umanitară masivă din țara africană.
Am contactat jurnaliști locali, care au investigat deja aceste subiecte, pentru a înțelege mai bine perspectiva de pe teren, perspectiva columbiană, în special latura umană a acestor tranzacții. Astfel, jurnalistul Ricardo Calderon, de la publicația Noticias Caracol, a discutat cu noi despre cazurile columbienilor care ajung să comită acte de sabotaj sau să lupte la mii de kilometri de casă în slujba Kremlinului. Domnul Calderon este un jurnalist de investigație veteran, câștigător al mai multor premii din domeniu, printre care Premiul Maria Moors Cabot, Premiul Javier Valdez în cadrul Premiilor pentru Jurnalism de Investigație Latin American și Premiul Regelui Spaniei.

Recrutarea columbienilor de către armata rusă începe pe două căi: rețelele de socializare și vorba din gură în gură între foștii militari columbieni. Există zeci de conturi pe rețele, frecventate de militari în activitate și în rezervă, în care se fac oferte de a merge să lucreze în Rusia asigurând „securitate în instalații” etc. Rareori aceste anunțuri spun că „oferta” este pentru a merge pe frontul de război.
Între ianuarie și septembrie 2026, Ministerul de Externe din Columbia a primit 780 de sesizări din partea familiilor columbienilor recrutați de Rusia, ceea ce dă o idee despre amploarea problemei. Aceasta este cifra oficială a dispăruților, fără a lua în considerare faptul că există o subraportare și multe familii nu denunță de teamă.
În chestiunea generală a mercenarilor, guvernul columbian a fost extrem de neglijent. Acum câțiva ani s-a încercat promovarea unei legi în parlament pentru interzicerea activităților de mercenari. Acest lucru nu a avansat niciodată, deoarece legea respectivă sau vreo măsură a guvernului nu abordează cea mai gravă problemă: faptul că nu se știe ce să se facă cu imensa cantitate de „forță de muncă calificată” pe care o reprezintă militarii odată ce își încheie serviciul.
Situația rudelor celor recrutați este dramatică. Marea majoritate sunt familii numeroase și foarte sărace care trăiesc în regiuni îndepărtate de marile orașe. Membrul familiei care a plecat în Rusia, soț, fiu, tată, era de obicei întreținătorul acelei familii, de regulă numeroase. La drama de a nu știe dacă ruda lor din Rusia este vie sau moartă se adaugă o criză economică majoră. La acest peisaj deplorabil se adaugă faptul că, cu un efort uriaș, reușesc să meargă în locurile unde se află autoritățile — poliție, parchet sau ministerul de externe — și în niciuna dintre aceste instituții nu li se oferă vreun tip de ajutor. Unele dintre aceste rude, de teama propriei siguranțe, au încercat să ceară ajutor în mass-media pentru a face vizibil acest fenomen, sperând că aceste sesizări vor servi drept avertisment pentru cei care se gândesc să meargă în Rusia.
De la Ricardo Calderon am primit și copii a mai multor contracte și documente semnate de columbieni cu presupuși reprezentanți ai statului rus, în vederea recrutării militare. Am anonimizat datele nominale și pozele din motive de securitate.
Primul document este o adeverință emisă de centrul de recrutare pentru serviciul militar pe bază de contract din Moscova, din cadrul Ministerului rus al Apărării. Documentul consemnează încheierea unui contract cu Forțele Armate ale Federației Ruse la 18 mai 2026, pentru un an.
Al doilea document este un dosar cu mai multe documente: Adeverință care ține loc de legitimație militară, emisă de centrul de recrutare din Lipețk. Consemnează un contract militar încheiat la 25 aprilie 2026, pentru un an, atribuirea unui număr personal și încadrarea ca pușcaș. Este semnată de maiorul rus V. A. Lomakin; Confirmare de înregistrare în sistemul individual de asigurări sociale; Foaie privind înregistrarea în ESIA, sistemul rus de identificare electronică, utilizat pentru accesarea serviciilor publice.
Al treilea document este un contract military anonimizat încheiat cu Ministerul Apărării al Federației Ruse, reprezentat de căpitanul L. P. Andreev, șeful punctului de selecție pentru serviciul militar pe contract din Moscova.
Contractul și adeverințele pe care le-am obținut din Columbia descriu condițiile înrolării în armata rusă și identifică ofițerii care gestionează aceste formalități. Contractul examinat are înscrisă o durată de un an și prevede o perioadă de probă de trei luni. Prin semnare, recrutul își asumă obligația de a participa la lupte și de a îndeplini misiuni în timpul mobilizării, al stării de război și al conflictelor armate. Formularul include și participarea la misiuni în afara Rusiei, prezentate drept operațiuni de menținere sau restabilire a păcii și de combatere a terorismului internațional. Militarul trebuie să respecte jurământul, legislația privind secretele de stat și să apere Federația Rusă „cu curaj și pricepere”.
Ministerul rus al Apărării își asumă, prin același document, pregătirea și echiparea militarului, asistența medicală gratuită și asigurarea personală obligatorie, suportată din bugetul federal. Textul enumeră și drepturi privind locuirea, compensațiile și protecția socială a militarului și a familiei sale, în condițiile legislației invocate. Unele beneficii sunt însă condiționate de o vechime care depășește durata înscrisă în contract: accesul la anumite forme de învățământ presupune cel puțin trei ani de serviciu continuu pe contract, iar reconversia profesională gratuită la ieșirea din armată presupune cel puțin cinci ani de serviciu.
Documentele indică două centre de recrutare, la Moscova și Lipețk. Pe contract apare căpitanul L. P. Andreev, șeful punctului de selecție din Moscova, iar o adeverință poartă numele căpitanului L. Andreev, cu aceeași funcție. În actele emise la Lipețk apare maiorul V. A. Lomakin. Numele, inițialele și funcția sa corespund celor ale lui Vladimir Anatolievici Lomakin, identificat într-un act administrativ din iunie 2017 drept șef al punctului regional de recrutare și membru al comisiei regionale de recrutare. Ziarul Universității Tehnice de Stat din Lipețk consemnează că, la 25 martie 2021, maiorul Vladimir Anatolievici Lomakin le explica studenților procedura de înrolare, remunerația și garanțiile sociale ale militarilor.
În a treia parte a acestui material vom aprofunda componenta digitală a procesului de recrutare pentru acte de sabotaj și nu numai. Vom încerca să identificăm astfel de mesaje din mediul online, în special Telegram, și vom analiza și modul în care dezinformarea se împletește aproape întotdeauna cu actele de diversiune, fiind, de fapt, adevărata componentă strategică a acestor operațiuni.




















