„America is on the move again”. Primul discurs al Președintelui Joe Biden în Congresul American: pragmatism dirijat de simbolica politică a incluziunii

0
71

Primul discurs al președintelui Joe Biden în fața plenului reunit al celor două Camere ale Congresului American – Senatul și Camera Reprezentanților – a adus în atenția publicului imaginea unei țări aflate în criză: pe plan intern, pandemia de Covid-19 a afectat grav economia și societatea, iar politica externă trebuie să facă față provocărilor lansate de puterile nedemocratice, China și Rusia, care apelează la noi strategii de extindere a influenței și la tehnologiile disruptive. Rezumând primele sale 100 de zile de mandat, președintele a afirmat că „America este din nou în mișcare, transformând pericolul în posibilitate, criza în oportunitate și reculul în putere”[i]

Motivația centrală a discursului președintelui american este redresarea țării prin justiție socială și solidaritate, două principii de altfel aflate la baza doctrinară a Partidului Democrat. Vorbind despre „reconstrucția națiunii noastre, revitalizarea democrației și câștigarea viitorului pentru America”, președintele a prezentat un tablou al societății americane, dominat de inegalități privind accesul la educație, segregare etnică și rasială, pierderea a 20 de milioane de locuri de muncă în contextul pandemiei de Covid-19. O societate eterogenă, afectată de competiția agresivă și de individualism, a fost lovită pe neașteptate de pandemie, iar consecințele au fost devastatoare. Multe dintre aceste urmări nefaste ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi intervenit la timp și, mai ales, dacă SUA ar fi avut politici de protecție socială mai dezvoltate. O Americă în derivă, dominată de stratificare socială excesivă și vulnerabilă la amenințări de origine internă și externă, cu clivaje scăpate de sub control și o economie care funcționează doar în favoarea unei mici părți a populației, iată tabloul de ansamblu din discursul președintelui Biden.

Temele abordate sunt intrinsec legate de obiectivele de mandat prezidențial și de primele 100 de zile ale lui Biden la Casa Albă: „American Rescue Plan” – redresarea economică, „Climate Change” – strâns legat de refacerea economiei prin crearea de locuri de muncă în domeniul „energiei verzi”, politica externă față de competitorii nedemocratici Rusia și China, segregarea rasială, segregarea etnică și problema imigranților. Discursul se încheie cu readucerea în prim-plan a asaltului violent asupra Capitoliului, din 6 ianuarie, și reamintirea faptului că SUA sunt o democrație constituțională.

În mod deosebit, președintele a pus accentul pe necesitatea refacerii solidarității sociale ca garanție a progresului și evitarea tensiunilor pe viitor. Condamnând voalat guvernarea Trump, noul președinte a propus o strategie de refacere economică și socială ce include două obiective: anularea măsurilor care au stimulat competiția dar au generat tot mai multe falii în societatea americană pe de o parte, și amortizarea șocului provocat de pandemia de Covid-19 – creșterea șomajului mai ales. Succesul planului de redresare economică din primele 100 de zile de mandat este evident – au fost create 1,3 milioane de noi locuri de muncă, este întărit de constatarea FMI potrivit căreia „economia americană va avea o creștere de peste 6% în acest an, cel mai rapid ritm de creștere economică al țării din ultimele patru decenii”. Biden a conchis că „America avansează și nu poate fi oprită”.

Cu referire la strategia de dezvoltare a „economiei verzi” și utilizare a resurselor regenerabile, președintele a prezentat propria sa strategie de creare de noi locuri de muncă special dedicate acestui obiectiv major.

„Pentru mine, când mă gândesc la schimbările climatice, cred că sunt locuri de muncă. Planul american de locuri de muncă va pune inginerii și muncitorii din construcții să lucreze la construirea de clădiri și case mai eficiente din punct de vedere energetic. Electricienii care instalează 500.000 de stații de încărcare de-a lungul autostrăzilor noastre. Fermierii care plantează culturi de acoperire, astfel încât să poată reduce dioxidul de carbon din aer și să fie plătiți pentru asta. Nu există niciun motiv pentru care palele pentru turbine eoliene să nu poată fi construite în Pittsburgh în loc de Beijing. Niciun motiv pentru care muncitorii americani nu pot conduce lumea în producția de vehicule electrice și baterii. Planul american de locuri de muncă va crea milioane de locuri de muncă bine plătite – locuri de muncă prin care americanii își pot crește familiile”.

De asemenea, șeful statului american a readus în atenție un alt punct esențial al doctrinei partidului său, și anume orientarea către clasele sociale inferioare și cele de mijloc – „gulerele albastre”, insistând pe eliminarea condiționării accesului la locuri de muncă de finalizarea studiilor superioare: „Aproape 90% din locurile de muncă în infrastructură create în Planul american de locuri de muncă nu necesită o diplomă universitară. 75% nu au nevoie de diploma echivalentă”.

Următoarea secțiune a discursului a fost dedicată politicii externe și relațiilor SUA cu o superputere în plină ascensiune – R.P. Chineză, respectiv cu Federația Rusă. Președintele american a reamintit că promovarea intereselor americanilor din clasa medie este un obiectiv central chiar și în relațiile cu China, pe care dorește să le exploateze cât mai eficient în beneficiul celor care formează cea mai mare parte a comunității pe care o guvernează:

„Investițiile pe care le-am propus în această seară promovează, de asemenea, o politică externă care aduce beneficii clasei de mijloc. Asta înseamnă să ne asigurăm că fiecare națiune respectă aceleași reguli în economia globală, inclusiv China. În discuția mea cu președintele Xi, i-am spus că este binevenită competiția – și că nu căutăm conflicte. Dar am precizat că voi apăra absolut interesele americane oriunde. De asemenea, i-am spus președintelui Xi că vom menține o prezență militară puternică în Indo-Pacific, la fel cum facem cu NATO în Europa – nu pentru a iniția conflicte – ci pentru prevenție. Și i-am spus ceea ce am spus multor lideri mondiali – că America nu va abdica de la angajamentul față de drepturile omului și libertățile fundamentale. Niciun președinte american responsabil nu poate rămâne tăcut atunci când sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului. Un președinte trebuie să reprezinte esența țării sale”.

Prevenția conflictelor și respectarea drepturilor omului, anunțate de președintele Biden încă din campania electorală pentru Casa Albă,  rămân două dintre angajamentele sale în promovarea unui sistem de relații internaționale bazat pe reguli, cu scopul de a contracara acțiunile nedemocratice, unilaterale ale Chinei, din Hong Kong și Taiwan. Cele două entități, prima fiind regiune administrativă specială, iar cea de-a doua stat independent, sunt pe bună dreptate considerate avanposturi ale sferei de influență americane în Asia de Sud-Est. Beneficiind de sprijinul politic și economic american, Hong Kong și Taiwan vor fi în continuare două obstacole în calea expansiunii chineze. După valurile de proteste din Hong Kong în 2019, împotriva măsurilor antidemocratice impuse de China, acțiunile militare recente ale Chinei asupra regiunii taiwaneze (survolarea spațiului aerian al insulei) sunt un semnal că liderii de la Beijing nu vor ține cont de reguli în relațiile internaționale și vor continua să ia în considerare exclusiv propriile pretenții, fără a avea în vedere drepturile celorlalți actori globali și regionali.

Rivalitatea cu China a repoziționat relațiile dintre SUA și Rusia în plan secund, dar nu lipsit de importanță. Expulzarea de diplomați ruși din Cehia, Slovacia, Bulgaria și România a plasat statul din Europa Răsăriteană într-o postură dificilă, chiar dacă președintele Vladimir Putin a luat prin surprindere scena politică globală prin desfășurarea masivă de forțe armate la granița cu Ucraina. SUA au un precedent în acest tip de acțiuni, prin decizia lui Barack Obama din ianuarie 2017 de a expulza 35 de diplomați ruși acuzați de implicare în campania electorală a lui Donald Trump. Președintele Biden pare că a sesizat anumite vulnerabilități în politica externă rusă și încearcă să le speculeze:

„În ceea ce privește Rusia, i-am spus foarte clar președintelui Putin că, deși nu căutăm escaladarea conflictelor, acțiunile lor au consecințe. Am răspuns într-un mod direct și proporțional la interferența Rusiei în alegerile noastre și în atacurile cibernetice – atacurile asupra guvernului și mediului de afaceri – și au făcut ambele lucruri și eu am răspuns. Dar putem coopera și atunci când este în interesul nostru reciproc”.

Față de Rusia, Joe Biden anunță o poziționare pragmatică, întrucât nu sunt excluse nici perspectivele de colaborare cu Rusia. A revenit, în discursul său, asupra celor două subiecte care l-au implicat pe Donald Trump (implicarea în alegerile prezidențiale și atacurile informatice) și a sugerat că acestea nu mai pot fi considerate impedimente în relațiile bilaterale, dar atitudinea SUA va fi una defensivă în continuare. Încă o dată, actualul președinte condamnă atitudinea permisivă a predecesorului său față de Rusia și reafirmă angajamentul SUA de a respecta regulile lumii democratice în sistemul de relații internaționale. Discursul conține relativ puține detalii privitoare la viitoarea politică americană față de Rusia, dar lasă de înțeles că revenirea la promovarea democrației și a respectării obligațiilor reciproce, abandonate de Donald Trump, sunt acum imperative.

Revenind la afacerile interne, președintele american și-a exprimat punctul de vedere asupra segregării rasiale și a măsurilor față de imigranți, două aspecte pe care antecesorul său le-a tratat într-o manieră care a adus imense pierderi de imagine SUA și au alimentat dubiile cu privire la democrația americană.

Segregarea rasială a fost adusă în discuție relativ la cazul George Floyd. Pe lângă impactul emoțional asupra unei mari părți a societății americane, incidentul a contribuit la declinul electoral al fostului președinte Trump și a repus pe agenda publică aplicarea legii în mod discriminatoriu. Joe Biden a menționat că lupta împotriva rasismului este la fel de importantă ca justiția socială și că este nevoie de sprijinul Congresului, instituție care, de altfel, reprezintă întreg poporul american:

„Cu toții am văzut genunchiul nedreptății pe gâtul Americii Negre. Acum este ocazia noastră de a face progrese reale. Majoritatea bărbaților și femeilor în uniformă poartă insigna și își servesc comunitățile onorabil. Îi cunosc. Știu că vor să ajute și în acest moment. Colegii mei americani, trebuie să ne întâlnim. Pentru a reconstrui încrederea dintre oamenii legii și oamenii pe care îi deservesc. Pentru a elimina rasismul structural în sistemul nostru de justiție penală. Și să adopte reforma poliției în numele lui George Floyd, care a trecut deja de Camera Reprezentanților”.

Chestiunea imigranților a fost inclusă în discurs ca „răsplată” pentru voturile aduse democraților de către cei proveniți din afara SUA. Parte din bazinul electoral al Partidului Democrat, imigranții constituie acum un capitol distinct al programului de guvernare, urmărindu-se accelerarea procesului de incluziune socială și politică a acestora:

„Imigranții au făcut atât de mult pentru America în timpul pandemiei – așa cum au făcut de-a lungul istoriei noastre. Țara sprijină reforma imigrației. Și dacă vrem să restabilim cu adevărat sufletul Americii – trebuie să protejăm dreptul sacru la vot. În ultimele alegeri prezidențiale au votat mai mulți oameni decât oricând în istoria noastră – în mijlocul uneia dintre cele mai grave pandemii vreodată”.

Denigrați și excluși sistematic de Donald Trump din societate (zidul de la granița cu Mexic este cel mai bun exemplu), imigranții sunt reconsiderați acum de echipa guvernamentală a lui Joe Biden, scopul fiind conservarea scorului electoral prin înlăturarea sciziunilor din comunitatea americană. Omogenizarea socială este un atu și un obiectiv peren al democraților, ca replică la exacerbarea inegalităților de către republicani, cei din urmă considerând firesc ca între indivizi să existe diferențe, chiar dacă unele dintre acestea sunt artificiale.

Discursul se încheie simbolic, cu reamintirea atacurilor asupra Capitoliului din 6 ianuarie. Incidentele respective, considerate un atentat la adresa statului de drept și a democrației constituționale americane, au devenit un laitmotiv al politicii Partidului Democrat. În viitor, confruntarea electorală dintre facțiunile radicale ale democraților și republicanilor vor gravita în jurul celor întâmplate atunci și vor fi readuse în discuție ori de câte ori unii politicieni americani vor iniția acțiuni de comunicare pe cont propriu în care să conteste modelul democratic autohton. 

„Întrebarea dacă democrația noastră va rezista mult timp este atât veche, cât și urgentă. La fel de veche ca Republica noastră. Poate democrația noastră să își îndeplinească promisiunea că toți – creați egali după chipul lui Dumnezeu – avem șansa de a duce vieți demne de respect și de oportunități? Poate democrația noastră să îndeplinească cele mai presante nevoi ale poporului nostru? Poate democrația noastră să depășească minciunile, furia, ura și temerile care ne-au îndepărtat? Adversarii Americii – autocrații lumii – pariază că nu poate. Ei cred că suntem prea plini de furie și divizați. Se uită la imaginile gloatei care au atacat acest Capitoliu ca o dovadă că Soarele apune asupra democrației americane. Greșesc. Și trebuie să le dovedim că aceste convingeri ale lor sunt greșite. Trebuie să dovedim că democrația funcționează în continuare. Că guvernul nostru funcționează în continuare – și poate livra pentru oameni. Deschiderea ușilor oportunității. Garantarea corectitudinii și dreptății. Aceasta este esența Americii. Aceasta este democrația în acțiune. Constituția noastră se deschide cu cuvintele „Noi, oamenii”. Este timpul să ne amintim că Noi, oamenii, suntem guvernul. Voi și eu”.

Remarcile finale ale discursului fac trimitere evidentă la originile și trăsăturile democrației americane: relația dintre capitalism și creștinismul protestant, individualismul, identificarea intereselor poporului cu politica guvernamentală, supremația Constituției asupra voinței arbitrare a oricărei persoane și, nu în ultimul rând, rolul Președintelui în agregarea valorilor democratice și reprezentarea lor pe plan internațional. Joe Biden recurge, în politica sa, la suprapunerea dintre programul politic al Președintelui și voința comună a grupurilor sociale și etnice, în efortul său de a se legitima public și de a crea un stil propriu de guvernare, în opoziție cu cel al predecesorului său. Nu întâmplător, expresiile „We have to act. Congress should act” se regăsesc în întreg discursul său, având intenția clară de a reconcilia interesele divergente din societatea în fruntea căreia este și de a face compromisuri eficiente cu organismul legislativ.

Discursul rostit în fața Congresului are o puternică simbolistică politică, iar plasarea „clasei de mijloc” chiar și în strategia de politică externă demonstrează cât de mult dorește actualul Președinte să reducă sciziunile de natură etnică și rasială: „Nu Wall Street a construit această țară. Clasa mijlocie a construit această țară, iar uniunile au pus temeliile clasei mijlocii”.  

În plan intern, programul prezidențial de refacere economică și ajustare a inegalităților sociale are în spate o simbolică politică cu o îndelungată tradiție, cea a Partidului Democrat care se bazează pe diversitate, contrar doctrinei republicane axată pe conservatorismul religios, capitalism de competiție și autohtonism. Pe plan extern, ceea ce reiese din discurs este politica în virtutea dreptului internațional, concentrarea pe promovarea democrației și obligarea celorlalți actori (în special statele nedemocratice) de a respecta regulile, drepturile și obligațiile ce decurg din actele juridice pe care le-au semnat. Președintele american dorește să acționeze pragmatic față de propria țară și de celelalte state, însă componenta simbolică și doctrinară va funcționa în continuare ca „plasă de siguranță” în menținerea bazinului electoral și confruntarea cu republicanii, inclusiv din perspectiva unei reveniri a lui Donald Trump în politică.


[i] „President Joe Biden’s first joint address to Congress”, https://www.pbs.org/video/president-joe-bidens-first-joint-address-to-congress-b4yyba/, accesat la data de 30.04.2021.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.