Căderea Zidului Berlinului – simbolistica politică a continuității democrației europene

0
1159

Peste 200 de evenimente și ceremonii au loc săptămâna aceasta în capitala Germaniei, pentru a rememora istoricul moment din 9 noiembrie 1989, când a început demolarea Zidului Berlinului, unul dintre cele mai cunoscute și marcante simboluri ale totalitarismului comunist. Deopotrivă politicienii și publicul larg și-au reafirmat angajamentul de a respecta valorile și principiile democrației, mai ales în actualul context al crizei politice din Uniunea Europeană, aflată la răscruce de drumuri.

Divizarea ideologică a Europei, odată cu instaurarea regimurilor comuniste în jumătatea estică a continentului după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost dublată de separarea fizică prin construcția unui zid de 155 km lungime, din care aproximativ 43 km traversau Berlinul. De-a lungul timpului au existat numeroase tentative de trecere a Zidului, foarte puține dintre acestea fiind însă reușite.

Astăzi, căderea Zidului Berlinului este nu numai un simbol al reunificării Germaniei și prăbușirii comunismului. Acest eveniment a devenit un laitmotiv al democrației Uniunii Europene și extinderii către țările ex-comuniste, al pluralismului politic și libertății de exprimare, și în mod deosebit un simbol al liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. Mai mult ca oricând, căderea Zidului demonstrează ruperea barierelor între cetățenii aceleiași țări, revenită la democrație după 45 de ani. Uniunea Europeană a preluat fără ezitare această simbolistică și a integrat-o în capitalul său politic.

Cele mai importante grupuri politice din Parlamentul European au sesizat importanța momentului.  Membrii Partidului Popular European au reiterat că s-a reușit edificarea unei Uniuni „în care statul de drept și respectul pentru demnitatea umană sunt valorile de bază ale societății noastre”. Continuitatea simbolicii politice este evidentă, reprezentanții aceluiași partid susținând că astăzi „același spirit și acceași hotărâre care au dus la căderea #BerlinWall trebuie să ne ghideze în prezent”.

În aceeași notă de optimism, grupul Renew Europe – prin vocea membrului său Nicola Beer, în același timp vicepreședinte al Parlamentului European, adresează îndemnul de a continua „să lucrăm împreună pentru a face această Europă mai bună. Lupta maselor de acum 30 de ani trebuie să ne inspire”.

Grupul socialiștilor și democraților europeni folosește simbolistica politică a căderii Zidului Berlinului pentru a pune accentul asupra spiritului de comunitate, care transcende diferențele etnice și culturale dintre cetățenii Uniunii: „Un val de libertate a dărâmat Zidul Berlinului și a europenilor uniți. Amintirile acelei zile fatale rămân vii, la fel și hotărârea noastră de a ne asigura că niciun zid nu ne va mai împărți niciodată”.

În loc de concluzie, se poate observa cu ușurință că simbolica Zidului Berlinului servește ca sursă de legitimare democratică pentru comunitatea politică a Uniunii Europene, atât cât există în prezent. Din cauza faptului că, în noiembrie 1989, vestea dărâmării Zidului s-a propagat cu mare dificultate în interiorul blocului comunist, ulterior locuitorii țărilor est-europene nu au rămas cu o percepție clară și profundă asupra evenimentului respectiv. Reunificarea Germaniei s-a realizat după ce s-a constatat că falimentul ideologiei comuniste era un fapt împlinit. Pe de altă parte, locuitorii țărilor central și est-europene au și ei momente fondatoare ale democrației post-totalitare: Sindicatul Solidaritatea și Biserica Romano-Catolică în Polonia, Revoluția Română din decembrie 1989 și apoi rezistența în fața asaltului minerilor în 13-15 iunie 1990 etc.  

Continuitatea democratică prin păstrarea acestor fapte de sacrificiu în memoria colectivă nu este însă suficientă. Masele aderă la democrație dacă aceasta le aduce foloase concrete și imediate, mai ales pe plan economic. Din această perspectivă, discursurile și „ritualurile” politice nu își vor arăta utilitatea pe termen lung, decât dacă vor fi însoțite de realizări concrete în planul bunei guvernări. Iar la acest capitol, Uniunea Europeană se află într-un moment tensionat, în care tot mai multe voci ale societății civile solicită regândirea relațiilor dintre decidenți și destinatarii politicilor publice. Legitimarea democratică a instituțiilor europene se va realiza când cetățenii vor avea o contribuție  efectivă în procesul decizional. Aici trebuie căutat sensul real al luptei pentru democrație din 1989.